Solicitare către presedinție pentru trimitere la reexaminare a propunerii de modificare a legilor pe droguri 143 și 194 (PLx 549 2019)

Nr. 1047 din 20.12.2019

Către excelența sa, domnul Klaus Iohannis,

PREȘEDINTELE ROMÂNIEI

ASOCIAȚIA RHRN – ROMANIAN HARM REDUCTION NETWORK, cu sediul în București, bd. Gara Obor nr. 23, sector 2 are ca misiune promovarea reducerii consecințelor negative ale comportamentelor riscante asociate consumului de droguri, prin creșterea gradului de comunicare între organizațiile partenere și îmbunătățirea calității serviciilor, la nivel național, pentru consumatorii de droguri și alte grupuri vulnerabile, și respectarea drepturilor omului în contextul creșterii numărului de consumatori de droguri în România și a nevoii pentru servicii medico-sociale (prevenire, tratament și integrare) pentru consumatorii de droguri. Printre membri se numără Asociația Română Anti-SIDA, Alianța de Luptă Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor, Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București. RHRN este membră a Forumului European al societății civile în problematica drogurilor si menține legături cu Agenția Națională Antidrog pentru îmbunătățirea legislației și a serviciilor în domeniu. De asemenea, RHRN asigură de cinci ani secretariatul Comitetului Național de Luptă împotriva HIV/SIDA și de Control al Tuberculozei creat în contextul sprijinului acordat României de către Fondul Global de Luptă Împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei și Malariei, pentru a opri epidemiile de HIV și TBC.

Conform principiilor implicării societății civile la care România s-a angajat printre altele la UNGASS 2016[1] și în Strategia Națională Antidrog[2], și în temeiul art. 77 alin. 2 din Constituție,  rugăm, domnule Președinte să nu promulgați Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, precum și a Legii nr.194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, adoptată de Camera Deputaților –cameră decizională – în ședința din 18 decembrie 2019 (propunerea legislativă PL-x nr. 549/2019) și să cereți Parlamentului reexaminarea acestei legi.

De asemenea, în cadrul  ultimei întâlniri a Națiunilor Unite în problema drogurilor la care România a fost parte, participanții au statuat că „recunoaștem ca parte a unei abordări complete, integrate și echilibrate a soluționării problemei mondiale a drogurilor, că trebuie pus un accent corespunzător pe persoane, familii, comunități și societate în ansamblu pentru a promova și proteja sănătatea, siguranța și starea de bine a întregii umanități”[3]. Recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și UNODC în problema drogurilor se axează pe alternative la pedepse[4]. European Center for Disease Prevention and Control (ECDC) și European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction (EMCDDA) recomanda cu tărie funcționarea optimă și suficientă a serviciilor de prevenire, tratament și reducerea riscurilor în vederea reducerii infectărilor cu HIV și hepatite prin intermediul consumului de droguri[5].

CU PRIVIRE LA LEGEA ADOPTATĂ VĂ SUPUNEM ATENȚIEI URMĂTOARELE ASPECTE:

  1. Legea 143 din 2000 privind prevenirea și combaterea traficului de droguri

Legea adoptată de Parlament înăsprește pedepsele pentru traficul de droguri. Totuși, în lege nu se prezintă criteriile de separare între consum/posesie și trafic[6], ceea ce duce la încadrarea individuală într-un dintre cele două categorii fără un criteriu clar, astfel că se pot încălca foarte ușor drepturile omului (unul dintre principiile strategiilor române și europene privitoare la droguri) și implicit mărirea pedepselor pentru consumatorii de droguri încadrați la trafic dat fiind că legea nu arată cantitățile de substanțe care diferențiază între consum//posesie și trafic.

Dependența este o boală cronică care poate fi tratată[7] și nu pedepsită cu închisoarea. UNODC și Organizația Mondială a Sănătății recomandă alternativele la pedepse pentru posesia și consumul de droguri prin prevenire și tratament[8]. E nevoie și de servicii sociale acordate foștilor consumatori de droguri în recuperare și de reinserție în societate, acestea fiind la noi aproape inexistente

În România serviciile de prevenire și tratament sunt extrem de limitate ca acoperire și resurse. Ca exemplu, Agenția Națională Antidrog estimează 20.288 de consumatori problematici de opiacee la nivelul țării, dintre care 9.030 în București[9]. Pentru aceștia există aproximativ 1.500 de locuri la tratament substitutiv cu metadonă (iar aceste servicii se găsesc exclusiv în București, pentru restul țării neexistând nimic). Restul serviciilor de prevenire, tratament și reducerea riscurilor se împart după caz în două categorii: 1. complet neîndestulătoare sau ineficiente și 2. inexistente. Rapoartele Agenției Naționale Antidrog și secțiunea dedicată României pe pagina Centrului European de Monitorizare a Drogurilor și Adicțiilor (EMCDDA)[10] arată situația serviciilor în România dedicate prevenirii, reducerii riscurilor și tratamentului problemelor legate de consumul de droguri.

Consumul de droguri este o problemă de sănătate publică, precum cel de tutun și de alcool. Soluționarea problemelor de sănătate și sociale produse în urma consumului acestor substanțe se face în principal prin reducerea ofertei (combaterea traficului prin instituțiile abilitate) și prin reducere cererii (crearea și menținerea la capacitate optimă a serviciilor dedicate prevenirii consumului, reducerii riscurilor asociate consumului și tratamentului). Dacă Legea nr. 143/2000 accentuează reducerea cererii (cu toate că unele dintre prevederi ar necesita modificări, precum introducerea cantităților de substanțe pentru posesie, astfel încât să se facă diferență clară între consum/posesie și trafic), totuși nu face îndeajuns apel la reducerea cererii prin asigurarea serviciilor și accesului la servicii de prevenire și tratament în toată România, prin alternative la pedepse.

Modificarea Legii nr. 143/2000 este necesară, dar nu în sensul propus de inițiativa legislativă PL-x nr. 549/2019, ci de într-unul care să asigure existența și funcționarea serviciilor, care să respecte principiile Strategiei Naționale Antidrog și ale Strategiei Europene cu privire la Droguri, care să respecte drepturile omului, care să sprijine persoanele cu adicții astfel încât să poată să se integreze în societate la un nivel optim de funcționare din punctul de vedere al sănătății și social, iar nu să le pedepsească. Legea adoptată că urmare a inițiativei legislativă PL-x nr. 549/2019 deschide de asemenea calea către o supraaglomerare și mai mare a sistemului penitenciar prin încarcerarea masivă a consumatorilor de droguri.

  • Legea nr. 194 din 7 noiembrie 2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 12 septembrie 2018[11] stabilește că „Procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de către consumatorul final în vederea consumului propriu, efectuată exclusiv în acest scop, nu constituie operațiune cu  produse în sensul art.2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 și nu intră sub incidența dispozițiilor art.16 alin. (1) din același act normative”.

Propunerea legislativă PL-x nr. 549/2019 introduce în legea 194 criminalizarea posesiei oricărei „substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive”, ceea ce ar însemna la limită că DIICOT va putea cerceta persoane pentru posesia zahărului sau a mustului, de exemplu, ceea ce nu face parte din încă din sfera criminalității organizate.

În justificarea propunerii se face confuzie între „substanță nouă cu efecte psihoactive” (drogurile sintetice) și „substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive” (fără nicio precizare), a doua fiind substituită primei și folosită ca justificare pentru modificarea Legii nr. 194/2011 în scopul incriminării posesiei „substanțelor susceptibile de a avea efecte psihoactive”. Lege a penală trebuie să fie clară și predictibilă, iar aceste caracteristici lipsesc din păcate aici. Acest lucru este în contradicție și restului argumentelor din justificarea propunerii (grija pentru sănătatea populației) și cu sensul și scopul Legii nr. 194/2011 – „combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare”, aceea de autorizare din parte statului a producerii și punerii pe piață a substanțelor cu efecte psihoactive, altele decât cele din anexele Legii nr. 143/2000.

Justificarea propunerii legislative nu face, de asemenea, distincție între reducerea cererii de droguri și reducerea ofertei[12]. Astfel se ajunge la criminalizarea consumatorilor, ceea ce este iarăși în contradicție cu scopul afirmat al propunerii legislative: „Măsura propusă este menită să salveze vieți”.

Mai mult, articolul 20 din Legea nr. 194/2011 precizează că „Infracțiunile prevăzute de prezenta lege sunt de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.”[13], în competențele DIICOT intrând criminalitatea organizată (inclusiv traficul de droguri). Prin includerea articolului 161 în Legea nr. 194/2011 se produc efecte asupra legii care guvernează organizarea și funcționarea DIICOT cu implicații insuficient analizate prin includerea cercetării cazurilor de „posesie a substanțelor susceptibile de a avea efecte psihoactive” în atribuțiile acestei instituții.

În concluzie, în raport de motivele expuse, vă rugăm domnule președinte să nu promulgați Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum și a Legii nr.194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, adoptată de Camera Deputaților –cameră decizională – în ședința din 18 decembrie 2019 (propunerea legislativă PL-x nr. 549/2019) și să cereți Parlamentului reexaminarea acestei legi. Vă asigurăm de disponibilitatea noastră de a furniza orice detalii suplimentare vor fi necesare în această problemă și de a colabora cu instituțiile statului pentru ameliorarea legislației în domeniu și pentru a îmbunătăți serviciile și accesul la serviciile de sănătate publică.

Cu considerație,

Dragoș Roșca

Director executiv Romanian Harm Reduction Network

Acest demers este susținut de:

  • Fundația PARADA
  • ALIAT – Alianța de Luptă Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor
  • CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
  • Asociația Română Anti-SIDA (ARAS)
  • Tineri pentru tineri
  • Fundația Romanian Angel Appeal (RAA)
  • Asociația Neos
  • SensPozitiv
  • Asociatia ActiveWatch
  • Uniunea Națională a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA)
  • Asociatia „Eu sunt! Tu?”
  • Clinica Color Mind
  • Asociatia pentru Motivare si Schimbare – AMOS
  • Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)
  • Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate (CPSS)
  • Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale (FONSS)
  • Institutul de Pneumoftiziologie „Dr. Marius Nasta”
  • MozaiQ
  • E-ROMNJA
  • Asociația Humains Profiles
  • Metoda TOTEM
  • Dr. Adrian Octavian Abagiu, PhD, medic specialist în boli infecțioase, coordonator medical al centrului de tratament substitutiv ARENA, Institutul Național Boli Infecțioase Prof. Dr. Matei Balș
  • Dr. Eugen Hriscu, medic psihiatru, psihoterapeut
  • Paula Rusu, activist în domeniul sănătății
  • Dr. Costin Militaru, președintele Fundației pentru harm reduction
  • Dr. Gabriel Cicu, medic psihiatru, psihoterapeut psihanalist

[1] UNGASS 16 aprilie 2016, https://undocs.org/A/RES/S-30/1, , p. 3, par. 11.

[2] „1.Principiul responsabilităţii sociale – responsabilitatea pentru răspunsul la fenomenul drogurilor, de la nivel instituţional şi comunitar, aparţine entităţilor sociale implicate, în limitele atribuţiilor şi sferei lor de acţiune”, https://www.mai.gov.ro/wp-content/uploads/2019/01/Anexa-1-Strategia-nationala-antidrog-2013-2020.pdf, p. 21.

[3] UNGASS 16 aprilie 2016, https://undocs.org/A/RES/S-30/1, p. 3, par. 2.

[4] UNODC, OMS, Treatment and care for people with drug use disorders in contact with the criminal justice system. Alternatives to Conviction or Punishment, 2018, https://www.unodc.org/documents/UNODC_WHO_Alternatives_to_Conviction_or_Punishment_2018.pdf

[5] EMCDDA/ECDC, ECDC and EMCDDA guidance. Prevention and control of infectious diseases among people who inject drugs, 2011, http://www.emcdda.europa.eu/publications/ecdc-emcdda-guidance_en

[6] APADOR-CH, RHRN, Consumatorii de droguri în arest preventiv: o abordare din perspectiva drepturilor omului, 2012, https://www.apador.org/wp-content/uploads/2013/09/o_abordare_din-perspectiva_drepturilor_omului.pdf

[7] American Psychiatric Association, https://www.psychiatry.org/patients-families/addiction/what-is-addiction

[8] UNODC, OMS, Treatment and care for people with drug use disorders in contact with the criminal justice system. Alternatives to Conviction or Punishment, 2018, https://www.unodc.org/documents/UNODC_WHO_Alternatives_to_Conviction_or_Punishment_2018.pdf

[9] Agenția Națională Antidrog, Raport național privind situația drogurilor, 2018, http://ana.gov.ro/wp-content/uploads/2019/09/RN_2018_20.12_site.pdf, p. 55

[10] http://www.emcdda.europa.eu/countries/drug-reports/2019/romania_en

[11] http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5b0%5d.Key=id&customQuery%5b0%5d.Value=144230

[12] Strategia Națională Antidrog 2013-2020: „Elementul fundamental al acestei noi strategii îl reprezintă echilibrul între măsurile de reducere a cererii şi ofertei de droguri.” https://www.mai.gov.ro/wp-content/uploads/2019/01/Anexa-1-Strategia-nationala-antidrog-2013-2020.pdf.

  • Reducerea cererii de droguri, prin consolidarea sistemului naţional integrat de prevenire şi asistenţă, în concordanţă cu evidenţele ştiinţifice, ce cuprinde totalitatea programelor, proiectelor şi intervenţiilor universale, selective şi indicate de prevenire implementate în şcoală, familie şi comunitate, precum şi intervenţiile de identificare, atragere şi motivare a consumatorilor de droguri în vederea furnizării de servicii de asistenţă specializată ce au ca finalitate integrarea socială;
  • Reducerea ofertei de droguri prin identificarea şi destructurarea reţelelor de trafic, reducerea disponibilităţii drogurilor pe piaţă şi utilizarea eficientă a sistemului de aplicare a legii, concomitent cu dezvoltarea unor mecanisme instituţionale de monitorizare şi control, coordonate şi adaptate nevoilor actuale şi situaţiei reale a fenomenului şi care să susţină în mod viabil măsurile de luptă împotriva acestuia”

[13] https://www.diicot.ro/images/2018/images/documents/legi/OUG_78_2016_R_23_07_2018_.pdf

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*