ELISA

Testul ELISA (Enzyme-linked Immunosorbet Assay) este analiza din serul de sânge cel mai des folosită pentru depistarea virusului HIV. Are o siguranță de aproape 100%, depistându-se astfel practic toate persoanele seropozitive. Specificitatea este de 99,5%. Aceasta pare la prima vedere foarte mult, dar în practică trebuie observat că 0,5% din totalul celor testați este fals pozitiv, aceștia nefiind prin urmare infectați cu HIV.

Testul ELISA nu determină virusul, ci anticorpii produși pentru combaterea virusului HIV, respectiv HIV-1 și HIV-2.

Un nou test ELISA care a apărut în 1999 pe piață poate determina o componentă a capsulei virale, respectiv antigenul p24 a virusului HIV. Acest test poate fi folosit însă numai la 12 săptămâni de la infectare din cauza ferestrei de timp necesară pentru producția anticorpilor. Specificitatea lui este însă așa de mare încât se poate spune că un test pozitiv demonstrează o infecție cu HIV.

Specificitatea testului Determine HIV-1/2 este de 99,68%, conform studiilor efectuate, iar siguranța este de 100%.

 

Testul rapid

Testul rapid (engl.: rapid/simple test devices) a apărut pe piață în 2002. El determină anticorpii HIV-1 și HIV-2 și poate fi folosit la fel ca testul ELISA anterior descris, doar după 12 săptămâni de la posibila infectare. Şi acest test este doar un test de depistare, rezultatul pozitiv cerând o confirmare prin testul Western Blot.

Unele kituri (seturi) de test necesită o centrifugare prealabilă a sângelui, motiv pentru care aceste teste rapide sunt concepute mai ales pentru laboratoare cu o dotare mai sumară care nu oferă un test ELISA. Alte teste sunt concepute pentru sânge capilar (din deget) sau salivă. Aceste teste se pretează pentru determinarea necesității profilaxiei post-expunere (de exemplu, de către cadrele medicale care s-au înțepat sau tăiat în timpul unui act medical), putând fi folosit în oricare unitate sanitară. Este deasemenea des utilizat în țările în curs de dezvoltare, unde lipsește o dotare de laborator adecvată.

 

Confirmarea prin testul Western Blot

Este testul cerut în SUA și Germania în cazul unui test ELISA sau rapid pozitiv sau la limita spre pozitivitate. Testul Western-Blot are o senzitivitate de 99,9996% ceea ce înseamnă că doar 0,0004% primesc un rezultat pozitiv fals, motiv pentru care este indicat pentru confirmarea seropozitivității HIV.

Testul Western Bolt determină mai mulți anticorpi din sânge care s-au format împotriva anumitor componente proteice. (Testul ELISA determină masa generală de anticorpi HIV-1, HIV-2.). Fiind adresat anticorpilor, este însă aplicabil doar după 12 săptămâni de la expunere.

Directivele de analizare a rezultatelor diferă în lume. În Germania testul este considerat pozitiv, când s-a demonstrat prezența a cel puțin două tipuri de anticorpi, iar unul trebuie să fie neapărat îndreptat împotriva glicoproteinelor din capsula virală.

Testul Western-Blot este mai complicat și mai scump decât testul ELISA, acesta fiind unul din motivele pentru care este aplicat doar ca o confirmare a unui test pozitiv de determinare efectuat anterior.

 

Testul PCR

PCR (engl.: Polymerase Chain Reaction) este singurul test care poate fi utilizat deja 10-15 zile după expunere. Nu determină anticorpii (ca testele anterioare), ci virușii prin componenta lor de ARN (acid ribonucleic). Astfel se pot depista infecții în stadii timpurii.

Testul a intrat pe piață în 2004 și este folosit în special pentru depistarea virusului HIV din probele de sânge. Costul testului determină producătorii să amestece probele de sânge și să testeze astfel mai multe probe concomitent. În cazul unui test pozitiv se testează fiecare probă în parte pentru determinarea probei pozitive. Riscul de transmitere HIV prin transfuzii se reduce astfel de la 1:2.770.000 la 1:5.400.000.

O variantă a acestui test, Real Time PCR (RT-PCR), poate determina chiar și copiile genomului HIV din sânge, permițând astfel aprecierea indirectă a concentrației virale. Teste de sânge repetate pot da astfel informații privind evoluția infecției la un seropozitiv. Această metodă este folosită pentru nou-născuți și permite determinarea transmiterii directe mamă-făt a virusului HIV imediat după naștere. Procedeul de testare a anticorpilor prezenți la nou-născuți este fără valoare pentru că anticorpii IgG materni pot pătrunde transplacentar în circulația sanguină fetală. Înaintea apariției acestei metode pe piață se putea confirma sau exclude infectarea nou-născutului abia după 15 luni, această metodă reduce perioada de incertitudine la doar 4 luni.