Drogurile ce pot fi injectate sunt de obicei de trei tipuri: (1) opiaceele, precum heroina, (2) sedativele și tranchilizanții și (3) drogurile ce stimulează sistemul nervos precum amfetaminele sau cocaina. Acestea pot fi la rândul lor amestecate pentru a combina efectele pe care le produc. De exemplu, combinația dintre heroină și cocaină are denumirea de speedball deoarece combină efectul stimulent al cocainei, care se manifestă primul, cu efectul depresor al heroinei.

Orice drog care urmează a fi injectat este dizolvat într-o substanță lichidă. Apa sterilă este cea mai bună alegere, cu toate că de obicei heroina se dizolvă mai bine în acizi precum sucul de lămâie sau oțet.

Problema este că ambele substanțe pot conține bacterii sau pot fi contaminate. De exemplu, sucul de lămâie poate produce afte sau alte infecții ce pot duce la pierderea vederii și a problemelor de inimă. Vitamina C este considerată a fi cel mai sigur acid, cu toate că și în acest caz există anumite riscuri.

În momentul injectării, drogul intră direct în sânge, este dus foarte repede la creier și efectul se produce brusc, în câteva secunde. Drogurile injectabile precum heroina sau cocaina sunt introduse direct în venă, însă steroizii sunt injectați în mușchi sau în epidermă.

Riscul major al injectării îl reprezintă supradoza, urmată de infecțiile din cauza echipamentului nesteril (hepatitele, HIV sau alte infecții ce se transmit prin sânge). De asemenea, se pot produce abcese și cangrene din cauza injectării necorespunzătoare. Pentru unele persoane, ritualul injectării poate deveni la fel de important ca și efectul drogurilor, iar dacă nu au acces la droguri atunci vor încerca să-și injecteze orice, inclusiv apă caldă.