De aproape 20 de ani, România se confruntă cu fenomenul consumului de droguri. Dacă la început am fost doar o rută pentru trafic, în timp, țara noastră a devenit piață pentru consum. Total nepregătiți și neinformați, generația care își trăia adolescența și prima tinerețe la sfârșitul anilor ’90 a devenit prima generație de sacrificiu. Ei au fost primii care au trăit moartea și supradozele, infecțiile cu HIV și Hepatită C, toată degradarea umană care vine o dată cu adâncirea dependenței. În tot acest timp, Statul român a investit minimal în servicii de prevenire și tratament și maximal în represiunea și pedepsirea consumatorilor. În 2016, iată rezultatele acestor politici:
- Cvasi-absența programelor complexe, bazate pe dovezi (nu concursuri de desene) de prevenire a consumului de droguri în școală și familie;
- Nu există nici măcar un singur centru de tratament al dependenței de droguri la minori;
- Dublarea la fiecare patru ani a consumului de droguri în populația tinerilor de 15 ani (conform ESPAD);
- Epidemie de HIV în populația consumatorilor de droguri (conform UNAIDS, 2014 a înregistrat cel mai mare număr de cazuri noi de HIV, 755, din care 21% la consumatori de droguri);
- Inexistența până la această dată a unei curricule de studiu universitară sau post-universitară prin care medicii și psihologii care practică în România să poată identifica și trata competent dependențele de substanțe;
- Atitudinea iresponsabilă a statului român la sfârșitul anilor 2000 față de copiii și tinerii aflați în situație de stradă prin care a permis, atunci, vânzarea legală a drogurilor prin intermediul unor societăți comerciale legal înregistrate și plătitoare de impozite și care, acum, refuză în continuare să-și asume responsabilitățile și consecințele – legale și financiare – ale propriei incurii;
- Accesul la servicii de sănătate pentru prevenirea și tratamentul bolilor transmisibile și al bolilor mintale nu este posibil pentru cetățenii României care nu sunt asigurați și nici nu pot demonstra că nu au venituri.
În aceste condiții dramatice, organizațiile nonguvernamentale care au dezvoltat în acești ani programe eficiente și au implementat idei inovatoare se văd tot mai izolate și mai incapabile să facă față din lipsa fondurilor de orice fel. Este un element încurajator faptul că la finalul anului trecut a fost aprobată Hotărârea de Guvern nr. 659/2015 privind aprobarea Programului de interes național de prevenire și asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri care prevede finanțarea acestor programe ale structurilor guvernamentale și nonguvernamentale. Pe de altă parte, suntem profund îngrijorați de întârzierea de către Agenția Națională Antidrog a începerii procedurilor în cadrul acestui Program de interes național, la aproape 6 luni de la începerea anului.
În aproape toate țările europene, politicile de stat s-au orientat spre prevenire și tratament, limitând drastic rolul poliției și penitenciarului în gestionarea unei probleme (consumul de droguri) care privește în primul rând sănătatea publicului și sănătatea individului. Rezultatele au fost cel mai adesea încurajatoare: prevenirea este eficientă atunci când este realizată de profesioniști, iar tratamentul este mai ieftin și mai productiv pentru societate decât încarcerarea. Este timpul și pentru România să oprească politicile represive care nu fac decât să alimenteze cercul vicios care se creează atunci când dependenții sunt considerați infractori. Este timpul să investim în prevenire și tratament!
Rețeaua Română de Reducere a Riscurilor