În timp ce manualele de prevenire mizează pe intimidare și zgârie suprafața problemei consumului de droguri, un specialist în reducerea riscului explică în ce fel ar trebui să le vorbim copiilor despre droguri. Și nu o face din cărți.
de Ionuț Alexandrescu, ilustrații de Mircea Pop
Care dintre următoarele situații indică cel mai probabil dependența de canabis?
A. Înroșirea ochilor;
B. Insomnii;
C. Nevoia de a consuma constant canabis pentru a te simţi bine
.
Este posibil să devii dependent de canabis sau marihuana.
Dacă consumi canabis pentru a te relaxa, pentru a te simți fericit, pentru a te bucura de muzică sau pentru a fi împreună cu alte persoane, ești pe calea de a deveni dependent.
Am dat copy-paste din manualul de prevenire a consumului de droguri ca să vezi cum au decis autoritățile să intervină. Necenzurat, manualul Agenției Naționale Antidrog (ANA), își propune ca tinerii cu vârste între 12 și 14 ani să deprindă abilități de „supraviețuire” legate de consumul de droguri.
Laudabilă abordarea țintită acolo unde este problema, dar un pic prea superficială – pentru că nu poți pleca cu foarte multe lucruri după asemenea lecții.
În clasa a XI-a, un domn polițist ne-a vorbit despre droguri și heroină și a spus că dacă consum – chiar și o singură data – voi deveni dependent, iar într-un an o să mor. Eu și alte cunoștințe consumam de peste 6 luni și nu eram dependenți, iar alții pe care îi știam și care erau dependenți nu erau morți; trăiau bine mersi. Imaginează-ți cu câtă informație am rămas după această întâlnire. În plus, în fața celor din liceu eram dovada vie că lucrurile pe care ni le-a spus nu sunt adevărate, așa că mulți colegi nu l-au crezut. Poate mi-ar fi fost utile multe din informațiile prezentate. Dar când am văzut că minte și îmi spune jumătate de poveste, cum să-l mai cred?
Am oferit cinci ani servicii socio-medicale consumatorilor de droguri din Ferentari pentru a-i ajuta să reducă riscurile asociate consumului de droguri. Cele mai bune învățături nu le-am luat din manuale sau conferințe, ci de la puștiul de 17 ani căruia îi dădeam seringi pentru că nu și le putea cumpăra din farmacii. De la el am înțeles că tinerii nu consumă droguri numai din teribilism sau presiunea anturajului; unii le folosesc în scopuri terapeutice.
Experiența personală legată de consumul de droguri și cea avută cu consumatorii m-au ajutat să înțeleg de ce și când alege cineva să consume droguri. Așa am aflat că nevoia de a descoperi și experimenta este mare la adolescenți. Că vrei să ieși din tipare, să fii matur și să nu îți spună nimeni ce să faci, să ai provocări și să fii acceptat social, să faci parte dintr-un grup.
Ai fi surprins să afli câte motive ar putea avea un tânăr să recurgă la substanțe psihoactive. Inclusiv despărțirea de prima mare iubire este un motiv puternic pentru cineva. Pentru că nu știi încă cu ce se mănâncă fiecare emoție sau dezechilibru, iar ca să dobândești mecanisme de coping, trebuie să treci, de mai multe ori, prin aceeași situație.
Pe unii, consumul îi ajută să treacă mai ușor peste frustrările și necazurile fiecărei zile, peste abuzurile la care ești supus în fiecare seară din partea familiei, peste situația socială.
Când vorbești cu tineri despre prevenire și droguri, informația cu care vii trebuie să fie bazată pe fapte concrete. Nu poți vorbi despre abilități de supraviețuire dacă nu știi cu ce te confrunți și la ce trebuie să faci față. Iar prezentarea unor informații parțiale sau exemple cu excepții negative e similară cu citirea unui prospect de medicament care spune că 1 din 1000 de pacienți poate experimenta efecte adverse și încerci să negi efectele terapeutice pentru ceilalți 999.
Când ne-a vorbit domnul polițist în liceu, poate m-ar fi ajutat să știu ritmicitatea cu care aș putea consuma ca să nu ajung dependent. Sau ce conține o doză de heroină. Sau că a doua zi o să mă simt sleit de energie, dar că este perfect normal – pentru că starea de euforie pe care mi-a dat-o drogul a fost intensă, iar creierul meu va tânji după ea –, dar este doar o perioadă de reacomodare cu sentimentele naturale pe care le am.
Dacă nu poți controla accesul la droguri așa cum poți în cazul tutunului sau alcoolului, va trebui să pregătești suficient de bine omul astfel încât, în momentul în care este pus în fața alegerii, să ia o decizie bazată pe informații reale. Dacă cineva își dorește cu adevărat să încerce, va face rost.
Cele mai semnificative motive invocate de tineri atunci când ajung să consume droguri sunt legate de presiunea de grup și de mediul familial. Iar manualul ăsta încearcă să țină locul psihologului prin sesiuni de grup. Eu, unul, nu cred că funcționează. Pentru că la finalul zilei tot acolo vei fi, în același mediu, cu aceleași probleme, iar mâine va trebui să o iei de la capat. Și să lupți.
Dar ce faci dacă nu știi cu ce te lupți? O întrebare pe care nu o vedem este: ce nevoie psihologică are persoana care consumă și de ce o ajută drogurile?
Când m-am apucat să citesc Necenzurat, am văzut că abordarea este psihologică, dar doar zgârie la suprafață fenomenul drogurilor în rândul tinerilor; că folosește aceeași abordare de prevenire bazată pe descurajare și prezentare a excepțiilor negative.
În manualul profesorului afli că ai la dispoziție 35 de minute să răspunzi la 47 de întrebări cu variante posibile de răspuns, din care elevii trebuie să o aleagă pe cea corectă. Însă nu toți elevii au acces la aceeași informație, pentru că sunt împărțiți în grupuri și li se dau 6 din cele 47 de cartonașe cu informații. Pe lângă faptul că unele cartonașe prezintă informații și răspunsuri eronate (așa cum este cea prezentată la început), timpul alocat subiectului este prea puțin și informația este prezentată artificial.
Uite alt exemplu cu informațiile pe care le dăm tinerilor despre droguri:
Două dintre următoarele afirmații nu sunt corecte: care dintre ele?
A. Consumul de heroină îți dă o stare de euforie;
B. Consumul de heroină te face să te simți trist
;
C. După consumul de heroină nu îți mai poți anticipa propriile reacții
;
D. După consumul de heroină ai chef de vorbă.
Răspuns corect: A și D.
Deci consumul de heroină te face să te simți trist și nu îți poți anticipa propriile reacții? Și heroina nu îți dă o stare de euforie? Hmm… Păi tocmai ce știm sigur e că este printre cele mai puternice antidepresive din lume. Spune cuiva care a experimentat heroină că nu îți dă o stare de euforie și vezi ce îți zice. Și da, nu le putem vorbi tinerilor de efectele terapeutice ale drogurilor pentru că îi încurajăm, dar nici să le spunem numai lucrurile rele nu e OK. Pentru că atunci când vor vedea pe pielea lor că iată, chiar se simt bine, nu vor ști cum să lupte cu această stare – pentru că i-am învățat să se aștepte la ce e mai rău.
Asta mi se pare cea mai mare provocare a Agenției Naționale Antidrog și a programelor de prevenire a consumului de droguri, cum pregatești pe cineva să se lupte cu efectele „bune” ale consumului de droguri.
De ce m-am legat de toate astea?
Pentru că suntem în secolul în care orice informație poate fi accesată de oricine oriunde, unde subiectele tabu sunt în față noastră, explicate pe înțelesul tuturor, iar influenceri (vloggeri și bloggeri) de toate vârstele ne explică pas cu pas ce este bine sau nu în viață. Adolescenții își pot comanda droguri online prin darkweb și au acces la tutoriale despre consumul de droguri.
De aici și cea mai apăsătoare întrebare: de unde vrei să aibă copilul tabloul complet privind efectele drogurilor? La ce informații vrei să aibă acces?
Înainte să răspunzi, ține minte că exemplul personal cântarește cel mai mult în luarea unei decizii și că egalii noștri (colegii de clasă sau școală) au cea mai mare influență în viețile noastre. Pentru că sunt exemplul viu. Dacă noi adulții îi luăm pe alții ca exemplu și le validăm vorbele pentru că au trecut prin ceva similar cu noi, ce ne face să credem că tinerii sunt diferiți?
Am discutat recent cu un tânăr de clasa a IX-a care începuse să consume canabis, ca să înțeleg ce se întamplă cu el. Sportiv, a suferit o operație care l-a ținut departe de programul cu care era obișnuit. A stat în casă și nu a mai putut face lucrul care îi oferea plăcere. A încercat console video, jocuri pe calculator, dar nu acopereau nevoia. Nu știa dacă va mai putea face sport și nu știa cum să gestioneze timpul liber, așa că a început să stea mai mult cu prietenii. Acesta este un tip de dezechilibru care apare atunci când scoți pe cineva din mediul său obișnuit. Mi-a povestit că, atunci când a fumat un cui, nu s-a mai simțit așa apăsat de gânduri, că a gestionat mai bine starea de tristețe.
Ce legătură văd eu între depresie și consumul de droguri? Ca să înțelegi acest fenomen, trebuie mai întâi să înțelegi ce efecte au substanțe precum alcoolul, tutunul, marijuana, ketamina, heroina. Administrate în microdoze (într-un mediu controlat și cu prescripție medicală), aceste substanțe ajută la reducerea nivelului de anxietate, de stres, și pot ajuta persoanele introvertite să se deschidă și să socializeze.
Ce vreau să spun e că fiecare substanță are efectele ei terapeutice, iar drogurile sunt substanțe asemănătoare medicamentelor, cu o listă mult mai lungă de reacții adverse. Dacă reușim să privim drogurile ca pe medicamente, putem să le înțelegem efectele și nevoile fiecărui individ atunci când recurge la ele. Iar atunci când facem prevenire, abordarea trebuie să fie una echilibrată – cu informații despre ce conține o substanță, la ce ajută, când s-o folosim și cu ce regularitate, în ce cantități, astfel încât să nu fii afectat.
O să fie o paralelă poate nereușită, dar ai auzit de dependența de bixtonim? Pe prospect scrie că „La administrarea repetată și/sau prelungită și/sau unor doze mari, după întreruperea utilizării Bixtonim XYLO, poate apărea sindrom de rebound congestiv” – asta înseamnă că nu e nociv? Este, dacă îl iei mai mult de 5 zile consecutiv, dar măcar cineva îți spune ce și cum. Îți spune cum să îl folosești, cât timp și la ce să te aștepți. La droguri se întâmplă asta doar în țările în care este reglementat.
Drogurile se mulează pe nevoile noastre și completează acolo unde avem dezechilibre. Eu eram un copil complexat – prea slab, așa că toți râdeau de hainele mele largi. Apoi ai mei au divorțat când aveam 14 ani. Atunci am devenit bărbatul familiei, chiar dacă habar nu aveam ce înseamnă asta. Eram trist pentru că nu îl mai vedeam pe tata atunci când îmi doream. Am simțit că lumea mea s-a prabușit. Mama a început să consume alcool în timp ce eu trebuia să rămân sănătos mintal și să lupt pe două fronturi. Am devenit agresiv; respingeam pe toată lumea și eram copleșit de emoțiile negative. Așa am început să consum heroină. Din punct de vedere medical, era tot ce aveam nevoie – un antidepresiv puternic pe care mi-l administram singur.
Dependența de droguri este o tulburare psihică și trebuie abordată dintr-o perspectivă medicală.
Administrarea de substanțe în baza rețetelor este facută de cineva de specialitate, care îți recomandă un medicament, modul de administrare, doza și perioada pentru afecțiunea ta. În cazul substanțelor cumpărate de pe stradă, nu ai niciuna. Nici nu știi ce substanță consumi. De cele mai multe ori, acele substanțe produc mai mult rău organismului decât drogurile în sine. De exemplu, într-o doză de heroină este doar 5-10% heroină, restul sunt fărâme de pastile (somnifere), cafea, humă (din aceea cu care zugrăvești), și orice altă substanță care poate fi adăugată pentru a crește profitul. Se găsește și otravă de șoareci.
În Olanda, de exemplu, copiii sunt descurajați să consume substanțe prin panourile publicitare stradale, care conțin mesaje de sănătate publică: „atenție, cocaina vândută pe stradă este foarte periculoasă”. Acest tip de mesaj a împânzit Amsterdamul atunci când cocaina vândută era toxică. La ei, abordarea este deschisă, iar politicile publice privind drogurile sunt îndreptate spre sănătatea individului.
Este o abordare care prezintă situația așa cum este ea, cu bune și rele. Abia atunci deciziile sunt luate în baza unor informații corecte.
Când consumul nu va mai fi un tabu, vom putea vorbi liber despre asta și atunci o să se reducă și componenta de teribilism pe care unii o asociază cu consumul de droguri.
În timpul facultății de psihologie, o colegă mi-a cerut ajutorul. Copilul ei de 16 ani începuse consumul de canabis și era foarte panicată. Mi-a zis că i-a interzis să se mai vadă cu prietenii și că se gândește să îl mute de la școală. Am întrebat-o cât de des consumă. Mi-a zis că o dată pe săptămână sau la două săptămâni, că a citit multe despre droguri înainte să încerce și a văzut studiile care arată că marijuana este mai puțin periculoasă, din anumite puncte de vedere, decât alcoolul, a citit și la ce interval de timp să consume astfel încât să nu fie afectat. Dar și că nu va încerca alte droguri, pentru că sunt prea multe riscuri. I-am zis că vreau să îl cunosc pe copilul ei, să-i strâng mâna și să îl felicit pentru că s-a informat cum trebuie. Ce i-am zis să îi transmită a fost că există o mică posibilitate de a fi ușor afectat pe termen lung pentru că creierul lui este in formare. Atât. Era un consumator de droguri informat.
Nu poți modela ceva fără să știi din ce e format. Asta încerc să fac și eu, ca educator între egali – să înțeleg mai întâi motivul din spate, apoi la ce ajută consumul de substanțe, ca să pot modela nevoia într-o altă direcție. Încerc să vorbesc pe limba consumatorului și să îl responsabilizez privind consumul de substanțe. Asta e cheia succesului, responsabilizarea. Iar dacă vrei să fii responsabil trebuie să fii informat.
Tu ce informații vrei să primească copilul tău despre droguri? Și de la cine?
Textul a fost modificat pentru a corecta și nuanța o afirmație făcută de autor:
Cannabisul dă dependență. La întrebarea din manual, am zis că totul pleacă eronat încă de la formulare și „canabisul nu dă dependență”. Și că se creează dezechilibre la nivelul creierului atunci când întrerupi brusc consumul, după ce ai fumat în fiecare zi timp de câteva luni, însă asta se întâmplă și dacă întrerupi un tratament medicamentos care îți dă stări de somnolență. Sunt voci împărțite legat de acest aspect. Însă nu am cum să neg rezultatele unui studiu din 2001 care arată că: 1 din 10 persoane care consumă cannabis ajung să fie dependente și altul care spune că 17% dintre cei care încep consumul în adolescență. Pentru ei, dependența este reală.
Ionuț Alexandrescu este specialist în reducerea riscurilor asociate consumului de droguri.
Vino să-i cunoști pe cei care încearcă să schimbe sistemul de educație la DoR Live: Școala9, pe 15 aprilie la Teatrul Național București. Bilete și detalii aici.
(Preluare de pe SCOALA 9: https://scoala9.ro/cum-le-vorbim-copiilor-despre-droguri/349/)
