Cum le vorbim copiilor despre droguri (de Ionuț Alexandrescu; preluare de pe SCOALA 9)

În timp ce manualele de prevenire mizează pe intimidare și zgârie suprafața problemei consumului de droguri, un specialist în reducerea riscului explică în ce fel ar trebui să le vorbim copiilor despre droguri. Și nu o face din cărți.

de Ionuț Alexandrescu, ilustrații de Mircea Pop

Care dintre următoarele situații indică cel mai probabil dependența de canabis?

A. Înroșirea ochilor;

B. Insomnii;

C. Nevoia de a consuma constant canabis pentru a te simţi bine
.

Este posibil să devii dependent de canabis sau marihuana.

Dacă consumi canabis pentru a te relaxa, pentru a te simți fericit, pentru a te bucura de muzică sau pentru a fi împreună cu alte persoane, ești pe calea de a deveni dependent.

Am dat copy-paste din manualul de prevenire a consumului de droguri ca să vezi cum au decis autoritățile să intervină. Necenzurat, manualul Agenției Naționale Antidrog (ANA), își propune ca tinerii cu vârste între 12 și 14 ani să deprindă abilități de „supraviețuire” legate de consumul de droguri.

Laudabilă abordarea țintită acolo unde este problema, dar un pic prea superficială – pentru că nu poți pleca cu foarte multe lucruri după asemenea lecții.

În clasa a XI-a, un domn polițist ne-a vorbit despre droguri și heroină și a spus că dacă consum – chiar și o singură data – voi deveni dependent, iar într-un an o să mor. Eu și alte cunoștințe consumam de peste 6 luni și nu eram dependenți, iar alții pe care îi știam și care erau dependenți nu erau morți; trăiau bine mersi. Imaginează-ți cu câtă informație am rămas după această întâlnire. În plus, în fața celor din liceu eram dovada vie că lucrurile pe care ni le-a spus nu sunt adevărate, așa că mulți colegi nu l-au crezut. Poate mi-ar fi fost utile multe din informațiile prezentate. Dar când am văzut că minte și îmi spune jumătate de poveste, cum să-l mai cred?

Am oferit cinci ani servicii socio-medicale consumatorilor de droguri din Ferentari pentru a-i ajuta să reducă riscurile asociate consumului de droguri. Cele mai bune învățături nu le-am luat din manuale sau conferințe, ci de la puștiul de 17 ani căruia îi dădeam seringi pentru că nu și le putea cumpăra din farmacii. De la el am înțeles că tinerii nu consumă droguri numai din teribilism sau presiunea anturajului; unii le folosesc în scopuri terapeutice.

Experiența personală legată de consumul de droguri și cea avută cu consumatorii m-au ajutat să înțeleg de ce și când alege cineva să consume droguri. Așa am aflat că nevoia de a descoperi și experimenta este mare la adolescenți. Că vrei să ieși din tipare, să fii matur și să nu îți spună nimeni ce să faci, să ai provocări și să fii acceptat social, să faci parte dintr-un grup.

Ai fi surprins să afli câte motive ar putea avea un tânăr să recurgă la substanțe psihoactive. Inclusiv despărțirea de prima mare iubire este un motiv puternic pentru cineva. Pentru că nu știi încă cu ce se mănâncă fiecare emoție sau dezechilibru, iar ca să dobândești mecanisme de coping, trebuie să treci, de mai multe ori, prin aceeași situație.

Pe unii, consumul îi ajută să treacă mai ușor peste frustrările și necazurile fiecărei zile, peste abuzurile la care ești supus în fiecare seară din partea familiei, peste situația socială.

Când vorbești cu tineri despre prevenire și droguri, informația cu care vii trebuie să fie bazată pe fapte concrete. Nu poți vorbi despre abilități de supraviețuire dacă nu știi cu ce te confrunți și la ce trebuie să faci față. Iar prezentarea unor informații parțiale sau exemple cu excepții negative e similară cu citirea unui prospect de medicament care spune că 1 din 1000 de pacienți poate experimenta efecte adverse și încerci să negi efectele terapeutice pentru ceilalți 999.

Când ne-a vorbit domnul polițist în liceu, poate m-ar fi ajutat să știu ritmicitatea cu care aș putea consuma ca să nu ajung dependent. Sau ce conține o doză de heroină. Sau că a doua zi o să mă simt sleit de energie, dar că este perfect normal – pentru că starea de euforie pe care mi-a dat-o drogul a fost intensă, iar creierul meu va tânji după ea –, dar este doar o perioadă de reacomodare cu sentimentele naturale pe care le am.

Dacă nu poți controla accesul la droguri așa cum poți în cazul tutunului sau alcoolului, va trebui să pregătești suficient de bine omul astfel încât, în momentul în care este pus în fața alegerii, să ia o decizie bazată pe informații reale. Dacă cineva își dorește cu adevărat să încerce, va face rost.

Cele mai semnificative motive invocate de tineri atunci când ajung să consume droguri sunt legate de presiunea de grup și de mediul familial. Iar manualul ăsta încearcă să țină locul psihologului prin sesiuni de grup. Eu, unul, nu cred că funcționează. Pentru că la finalul zilei tot acolo vei fi, în același mediu, cu aceleași probleme, iar mâine va trebui să o iei de la capat. Și să lupți.

Dar ce faci dacă nu știi cu ce te lupți? O întrebare pe care nu o vedem este: ce nevoie psihologică are persoana care consumă și de ce o ajută drogurile?

Când m-am apucat să citesc Necenzurat, am văzut că abordarea este psihologică, dar doar zgârie la suprafață fenomenul drogurilor în rândul tinerilor; că folosește aceeași abordare de prevenire bazată pe descurajare și prezentare a excepțiilor negative.

În manualul profesorului afli că ai la dispoziție 35 de minute să răspunzi la 47 de întrebări cu variante posibile de răspuns, din care elevii trebuie să o aleagă pe cea corectă. Însă nu toți elevii au acces la aceeași informație, pentru că sunt împărțiți în grupuri și li se dau 6 din cele 47 de cartonașe cu informații. Pe lângă faptul că unele cartonașe prezintă informații și răspunsuri eronate (așa cum este cea prezentată la început), timpul alocat subiectului este prea puțin și informația este prezentată artificial.

Uite alt exemplu cu informațiile pe care le dăm tinerilor despre droguri:

Două dintre următoarele afirmații nu sunt corecte: care dintre ele?

A. Consumul de heroină îți dă o stare de euforie;

B. Consumul de heroină te face să te simți trist
;

C. După consumul de heroină nu îți mai poți anticipa propriile reacții
;

D. După consumul de heroină ai chef de vorbă.

Răspuns corect: A și D.

Deci consumul de heroină te face să te simți trist și nu îți poți anticipa propriile reacții? Și heroina nu îți dă o stare de euforie? Hmm… Păi tocmai ce știm sigur e că este printre cele mai puternice antidepresive din lume. Spune cuiva care a experimentat heroină că nu îți dă o stare de euforie și vezi ce îți zice. Și da, nu le putem vorbi tinerilor de efectele terapeutice ale drogurilor pentru că îi încurajăm, dar nici să le spunem numai lucrurile rele nu e OK. Pentru că atunci când vor vedea pe pielea lor că iată, chiar se simt bine, nu vor ști cum să lupte cu această stare – pentru că i-am învățat să se aștepte la ce e mai rău.

Asta mi se pare cea mai mare provocare a Agenției Naționale Antidrog și a programelor de prevenire a consumului de droguri, cum pregatești pe cineva să se lupte cu efectele „bune” ale consumului de droguri.

De ce m-am legat de toate astea?

Pentru că suntem în secolul în care orice informație poate fi accesată de oricine oriunde, unde subiectele tabu sunt în față noastră, explicate pe înțelesul tuturor, iar influenceri (vloggeri și bloggeri) de toate vârstele ne explică pas cu pas ce este bine sau nu în viață. Adolescenții își pot comanda droguri online prin darkweb și au acces la tutoriale despre consumul de droguri.

De aici și cea mai apăsătoare întrebare: de unde vrei să aibă copilul tabloul complet privind efectele drogurilor? La ce informații vrei să aibă acces?

Înainte să răspunzi, ține minte că exemplul personal cântarește cel mai mult în luarea unei decizii și că egalii noștri (colegii de clasă sau școală) au cea mai mare influență în viețile noastre. Pentru că sunt exemplul viu. Dacă noi adulții îi luăm pe alții ca exemplu și le validăm vorbele pentru că au trecut prin ceva similar cu noi, ce ne face să credem că tinerii sunt diferiți?

Am discutat recent cu un tânăr de clasa a IX-a care începuse să consume canabis, ca să înțeleg ce se întamplă cu el. Sportiv, a suferit o operație care l-a ținut departe de programul cu care era obișnuit. A stat în casă și nu a mai putut face lucrul care îi oferea plăcere. A încercat console video, jocuri pe calculator, dar nu acopereau nevoia. Nu știa dacă va mai putea face sport și nu știa cum să gestioneze timpul liber, așa că a început să stea mai mult cu prietenii. Acesta este un tip de dezechilibru care apare atunci când scoți pe cineva din mediul său obișnuit. Mi-a povestit că, atunci când a fumat un cui, nu s-a mai simțit așa apăsat de gânduri, că a gestionat mai bine starea de tristețe.

Ce legătură văd eu între depresie și consumul de droguri? Ca să înțelegi acest fenomen, trebuie mai întâi să înțelegi ce efecte au substanțe precum alcoolul, tutunul, marijuana, ketamina, heroina. Administrate în microdoze (într-un mediu controlat și cu prescripție medicală), aceste substanțe ajută la reducerea nivelului de anxietate, de stres, și pot ajuta persoanele introvertite să se deschidă și să socializeze.

Ce vreau să spun e că fiecare substanță are efectele ei terapeutice, iar drogurile sunt substanțe asemănătoare medicamentelor, cu o listă mult mai lungă de reacții adverse. Dacă reușim să privim drogurile ca pe medicamente, putem să le înțelegem efectele și nevoile fiecărui individ atunci când recurge la ele. Iar atunci când facem prevenire, abordarea trebuie să fie una echilibrată – cu informații despre ce conține o substanță, la ce ajută, când s-o folosim și cu ce regularitate, în ce cantități, astfel încât să nu fii afectat.

O să fie o paralelă poate nereușită, dar ai auzit de dependența de bixtonim? Pe prospect scrie că „La administrarea repetată și/sau prelungită și/sau unor doze mari, după întreruperea utilizării Bixtonim XYLO, poate apărea sindrom de rebound congestiv” – asta înseamnă că nu e nociv? Este, dacă îl iei mai mult de 5 zile consecutiv, dar măcar cineva îți spune ce și cum. Îți spune cum să îl folosești, cât timp și la ce să te aștepți. La droguri se întâmplă asta doar în țările în care este reglementat.

Drogurile se mulează pe nevoile noastre și completează acolo unde avem dezechilibre. Eu eram un copil complexat – prea slab, așa că toți râdeau de hainele mele largi. Apoi ai mei au divorțat când aveam 14 ani. Atunci am devenit bărbatul familiei, chiar dacă habar nu aveam ce înseamnă asta. Eram trist pentru că nu îl mai vedeam pe tata atunci când îmi doream. Am simțit că lumea mea s-a prabușit. Mama a început să consume alcool în timp ce eu trebuia să rămân sănătos mintal și să lupt pe două fronturi. Am devenit agresiv; respingeam pe toată lumea și eram copleșit de emoțiile negative. Așa am început să consum heroină. Din punct de vedere medical, era tot ce aveam nevoie – un antidepresiv puternic pe care mi-l administram singur.

Dependența de droguri este o tulburare psihică și trebuie abordată dintr-o perspectivă medicală.

Administrarea de substanțe în baza rețetelor este facută de cineva de specialitate, care îți recomandă un medicament, modul de administrare, doza și perioada pentru afecțiunea ta. În cazul substanțelor cumpărate de pe stradă, nu ai niciuna. Nici nu știi ce substanță consumi. De cele mai multe ori, acele substanțe produc mai mult rău organismului decât drogurile în sine. De exemplu, într-o doză de heroină este doar 5-10% heroină, restul sunt fărâme de pastile (somnifere), cafea, humă (din aceea cu care zugrăvești), și orice altă substanță care poate fi adăugată pentru a crește profitul. Se găsește și otravă de șoareci.

În Olanda, de exemplu, copiii sunt descurajați să consume substanțe prin panourile publicitare stradale, care conțin mesaje de sănătate publică: „atenție, cocaina vândută pe stradă este foarte periculoasă”. Acest tip de mesaj a împânzit Amsterdamul atunci când cocaina vândută era toxică. La ei, abordarea este deschisă, iar politicile publice privind drogurile sunt îndreptate spre sănătatea individului.

Este o abordare care prezintă situația așa cum este ea, cu bune și rele. Abia atunci deciziile sunt luate în baza unor informații corecte.

Când consumul nu va mai fi un tabu, vom putea vorbi liber despre asta și atunci o să se reducă și componenta de teribilism pe care unii o asociază cu consumul de droguri.

În timpul facultății de psihologie, o colegă mi-a cerut ajutorul. Copilul ei de 16 ani începuse consumul de canabis și era foarte panicată. Mi-a zis că i-a interzis să se mai vadă cu prietenii și că se gândește să îl mute de la școală. Am întrebat-o cât de des consumă. Mi-a zis că o dată pe săptămână sau la două săptămâni, că a citit multe despre droguri înainte să încerce și a văzut studiile care arată că marijuana este mai puțin periculoasă, din anumite puncte de vedere, decât alcoolul, a citit și la ce interval de timp să consume astfel încât să nu fie afectat. Dar și că nu va încerca alte droguri, pentru că sunt prea multe riscuri. I-am zis că vreau să îl cunosc pe copilul ei, să-i strâng mâna și să îl felicit pentru că s-a informat cum trebuie. Ce i-am zis să îi transmită a fost că există o mică posibilitate de a fi ușor afectat pe termen lung pentru că creierul lui este in formare. Atât. Era un consumator de droguri informat.

Nu poți modela ceva fără să știi din ce e format. Asta încerc să fac și eu, ca educator între egali – să înțeleg mai întâi motivul din spate, apoi la ce ajută consumul de substanțe, ca să pot modela nevoia într-o altă direcție. Încerc să vorbesc pe limba consumatorului și să îl responsabilizez privind consumul de substanțe. Asta e cheia succesului, responsabilizarea. Iar dacă vrei să fii responsabil trebuie să fii informat.

Tu ce informații vrei să primească copilul tău despre droguri? Și de la cine?

Textul a fost modificat pentru a corecta și nuanța o afirmație făcută de autor:

Cannabisul dă dependență. La întrebarea din manual, am zis că totul pleacă eronat încă de la formulare și „canabisul nu dă dependență”. Și că se creează dezechilibre la nivelul creierului atunci când întrerupi brusc consumul, după ce ai fumat în fiecare zi timp de câteva luni, însă asta se întâmplă și dacă întrerupi un tratament medicamentos care îți dă stări de somnolență. Sunt voci împărțite legat de acest aspect. Însă nu am cum să neg rezultatele unui studiu din 2001 care arată că: 1 din 10 persoane care consumă cannabis ajung să fie dependente și altul care spune că 17% dintre cei care încep consumul în adolescență. Pentru ei, dependența este reală.



Ionuț Alexandrescu este specialist în reducerea riscurilor asociate consumului de droguri. 


Vino să-i cunoști pe cei care încearcă să schimbe sistemul de educație la DoR Live: Școala9, pe 15 aprilie la Teatrul Național București. Bilete și detalii aici.

(Preluare de pe SCOALA 9: https://scoala9.ro/cum-le-vorbim-copiilor-despre-droguri/349/)

Scrisoare deschisă: Ziua Internațională a Supradozei

Către:
Guvernul României
În atenția doamnei prim-ministru Viorica Dăncilă

Ministerul Sănătății
În atenția doamnei ministru Sorina Pintea

Ministerul Afacerilor Interne
În atenția doamnei ministru Carmen Dan

Agenția Națională Antidrog
În atenția domnului director, chestor de poliție Sorin Oprea

Stimate doamne ministru, stimate domn

Rețeaua Română de Reducerea Riscurilor și organizațiile ALIAT, ANIT, A.P.P.A, Awaken, Sens Pozitiv, Fundația pentru Harm Reduction, PARADA și Tineri pentru Tineri comemorează astăzi, 31 august, Ziua Internațională a Supradozei pentru a transmite autorităților responsabile că moartea prin supradoză este o tragedie care poate fi prevenită.

Ziua Internațională a Supradozei este un eveniment global organizat anual pe 31 august, prin care se urmărește creșterea conștientizării cu privire la pericolul supradozei și reducerea stigmei asociate cu moartea cauzată de consumul de droguri.

În Strategia Națională Antidrog 2013-2020 se recunoaște faptul că gradul de subraportare a deceselor asociate consumului de droguri este semnificativ, aceasta putând fi o consecință a lipsei de experiență în managementul cazurilor de deces asociat consumului de droguri, de cunoștințe medico-legale și juridice, precum și a limitărilor financiare.

Astfel, ultimul Raport Național privind Situația Drogurilor (2017), elaborat de Agenția Națională Antidrog, arată că în România au fost înregistrate 19 decese asociate consumului de droguri (supradoză) în 2016.

În același timp, în 2018, serviciile de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri din București, practic, se restrâng. Clienții unui centru de tratament substitutiv cu metadonă anunțau săptămâna aceasta ca vor mai primi tratament doar până la sfârșitul lunii august din cauza lipsei fondurilor necesare acoperirii costurilor.

Cu ocazia Zilei Internaționale a Supradozei, facem apel la instituțiile responsabile pentru prevenirea supradozelor: Guvernul României, Ministerul Sănătății, unitățile aflate în subordinea sa, Ministerul Afacerilor Interne și Agenția Națională Antidrog:

– Nu întrerupeți furnizarea tratamentului substitutiv cu metadonă fără a avea mai întâi măsuri de susținere, precum opțiuni suficiente de tratament pentru persoanele cu dependență și alternative viabile pentru pacienții cu durere; terapia de substituție cu metadonă reduce riscurile supradozei prin menținerea unei toleranțe scăzute la opioide (de exemplu, un pacient care a recidivat și a folosit heroină poate rezista la doza pe care o lua înainte) și reduce rata de consum;

– Asigurați-vă că măsurile dovedite de reducere a riscurilor și tratamentele sunt disponibile la scară largă, în special in ceea ce privește distribuția naloxonei si programele de schimb de seringi;

– Permiteți funcționarea Camerelor de Consiliere și Consum Supravegheat de Droguri, care reprezintă o altă intervenție reușită pentru prevenirea supradozei. Camerele de Consum Supravegheat le permit persoanelor care consumă droguri să facă acest lucru în condiții de siguranță, igienice, cu ajutor medical disponibil în caz de supradoză. Nimeni nu a murit vreodată în vreuna din cele peste 90 de camere de consum care sunt deschise în lume, iar cercetările arată că mortalitatea cauzată de supradoză s-a redus cu 35%;

– Sprijiniți programele de testere a purității substanței, un serviciu de reducere a riscurilor care permite consumatorilor de substanțe o analiză chimică a acestora, ajutând astfel la reducerea șanselor de a ingera adulteranți, inclusiv pe cei care cauzează supradoză. Un program-pilot recent din Vancouver a arătat că testarea drogurilor împiedică supradozele cu fentanil. Din medicamentele verificate, 79% au conținut fentanil. Cei care au verificat medicamentele înainte de utilizare au avut de zece ori mai multe șanse de a reduce doza și a fost cu 25% mai puțin probabil să facă o supradoză;

– Legalizați utilizarea canabisului în scop medicinal în România. Zeci de studii arată acum că utilizarea canabisului în scop medicinal poate reduce consumul de opiacee, atât ca tratament, cât și ca alternativă mai sigură pentru persoanele dependente. Potrivit unuia dintre studii, statele care au legalizat marijuana în scop medicinal înregistrează o dependență de opiacee și o rată de supradoză cu 25% mai mici; un alt studiu a constatat că în statele unde se folosește marijuana medicinală, fiecare medic scrie cu 1.800 mai puține prescripții anuale de opiacee;

– Dezincriminați consumul și posesia de droguri pentru uz personal. Nu continuați să le mențineți drept infracțiuni, pentru ca oamenii care au nevoie de servicii de sănătate și sociale să le poată accesa liber, ușor și fără teama de constrângere juridică. Incriminarea posesiei încurajează comportamentele cu risc sporit, cum ar fi injectarea periculoasă, și îndepărtează persoanele care au nevoie de tratament de la a apela la servicii de sănătate si programe de reducere a riscurilor.

Astfel, de Ziua Internațională a Supradozei, vă solicităm să luați toate măsurile care s-au dovedit a fi eficiente pentru prevenirea morților cauzate de supradoză.

31.08.2018

Organizații semnatare:

Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului si Toxicomaniilor (ALIAT)
Asociația Națională de Intervenții în Toxicomanii (ANIT)
Asociația Persoanelor cu Probleme legate de consumul de Alcool (A.P.P.A)
Asociația Sens Pozitiv
Awaken
Fundația PARADA
Fundația pentru Harm Reduction
Rețeaua Română de Reducerea Riscurilor
Tineri pentru Tineri

Romanian Harm Reduction Network Angajează Asistent În Secretariatul Comitetului Național Pentru Coordonarea Programelor Fondului Global

Termeni de referință

Romanian Harm Reduction Network (RHRN) este o rețea de persoane și organizații ce promovează reducerea comportamentelor cu risc asociate consumului de droguri prin creșterea gradului de comunicare între organizațiile partenere și îmbunătățirea calității serviciilor pentru consumatorii de droguri, la nivel național.

RHRN inițiază și facilitează schimbări menite să susțină implementarea unor politici și programe sociale eficiente care se adresează consumatorilor de droguri și altor grupuri marginalizate social.

RHRN este în căutarea unei persoane dinamice, motivate și rezistențe la stress (detalii complete despre profilul căutat și atribuțiile funcției se găsesc mai jos) pentru poziția de asistent pentru secretariatul Comitetului Național pentru Coordonarea Programelor HIV și de Control al Tuberculozei (CNC-FG), pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilitate de prelungire încă doi ani.

 

Poziție: Asistent secretariat CNC-FG

Superior ierarhic: președinte și vice-președinte CNC-FG, director executiv RHRN

Loc de muncă: biroul RHRN, str. Hristo Botev, apt. 9, sector 3, București

Program de lucru: normă întreagă

Durata contractului: 6 luni (cu posibilitate de prelungire încă doi ani)

Salariu brut: 1200 de EURO

Termen de aplicare: 29.05.2018
Trimiteți aplicațiile la office.rhrn@gmail.com

Conținutul aplicației: CV, scrisoare de intenție.

Data de începere: cât mai curând, maximum de pe 5.06.2018

Persoană de contact: Dragoș Roșca, drosca@rhrn.ro

Sarcini administrative:

  • Organizarea ședințelor CNC-FG (agenda, participanți, minute) și a grupurilor de lucru din CNC-FG;
  • Actualizarea listei de membri;
  • Postarea documentelor și a informațiilor pe site-ul CNC-FG;
  • Organizarea documentelor CNC-FG;
  • Traducerea rapoartelor și documentelor CNC-FG;
  • Implicarea în activități de advocacy pe HIV și TBC;
  • Rapoarte periodice privitoare la situația națională a HIV și TBC;
  • Alte sarcini.
Cerințe:

  • studii superioare;
  • atitudine deschisă față de lucrul cu consumatori de droguri și alte grupuri vulnerabile;
  • cunoștințe cel puțin medii în domeniile HIV și TBC;
  • fluent în limba engleză;
  • capacitate de organizare și planificare;
  • comunicare clară și precisă;
  • cunoștințe operare PC (Word, Power Point, Excel, WordPress);
  • motivație deosebită pentru justiție socială;.
Constituie un avantaj:

  • experiența în advocacy;
  • familiaritate cu mediul politic și instituțiile de stat;
  • cunoașterea legislației din domeniul medical;
  • cunoașterea legislației din domeniul prevenirii și combaterii consumului de droguri;
  • experiența în managementul de proiect;
  • experiență în comunicare și social media;
  • adaptabilitate la un program de lucru instabil;
  • disponibilitate pentru deplasări în țară;
  • rezistenta la presiune;
  • rezistenta la stres;
  • cunoașterea unei a două limbi de circulație internațională;
  • cunoașterea structurii, funcționarii și componenței RHRN.

Despre CNC-FG

Comitetului Național pentru Coordonarea Programelor HIV și de Control al Tuberculozei (CNC-FG) s-a constituit în vederea asigurării coordonării strategice a programelor finanţate de Fondul Global precum şi corelării acestora cu Strategiile şi Planurile Naţionale din cele două domenii: HIV/SIDA şi Tuberculoză. Comitetul Naţional de Coordonare HIV/SIDA şi Tuberculoză este o structură multi-sectorială în care sunt reprezentate instituţii guvernamentale, instituţii academice, organizaţii ale persoanelor care trăiesc sau care sunt afectate de HIV/SIDA, organizaţii non-guvernamentale cu programe în domeniile HIV/SIDA şi Tuberculoză, sectorul privat precum şi agenţii donoare internaţionale multilaterale sau bilaterale. CNC-FG îşi desfăşoară activitatea în baza Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a Recomandărilor Fondului Global de luptă împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei.

Granturile acordate Romaniei de catre Fondul Global de Lupta Impotriva SIDA, TB si Malariei constituie un sprijin major in cresterea capacitatii nationale de raspuns impotriva epidemiilor cu HIV/SIDA si Tuberculoza. Aceste fonduri sunt utilizate pentru consolidarea si extinderea programelor de prevenire dar si a serviciilor pentru ingrijirea celor afectati.

Obiectivele CNC-FG:

  1. Coordonarea strategică multisectorială a programelor HIV/SIDA și de control al tuberculozei și alinierea acestora cu Strategiile și Planurile Naționale din cele două domenii.
  2. Asigurarea sustenabilității intervențiilor finanțate de FG și alte mecanisme de finanțare.
  3. Creșterea participării guvernamentale la eforturile de asigurare a accesului la servicii de prevenire, tratament și îngrijire pentru persoanele afectate și la risc pentru HIV/SIDA și TB.

(http://ccmromania-gfatm.com)

Joint Statement of Civil Society Organizations in advance of the Thirty-Ninth Meeting of the Global Fund Board

Eligibility Position Statement 2018 updated

Eligibility Position Statement 2018 updated_Page_1

5 May 2018

On the 9th – 10th of May 2018, the Global Fund’s Board will consider revisions to the Fund’s Eligibility Policy based upon recommendations from its Strategy Committee. While some of these recommendations are positive, others raise serious concerns. By this Statement we – the organizations representing civil society and including communities of people living with and affected by the three diseases and other key populations from different countries and regions – would like to share with Global Fund Board members our position on several critical issues that should be considered by the Board during its deliberations on the Eligibility Policy.

Ensure access to transition funding for countries moving to high Income status

Evidence demonstrates that in upper-middle income countries (UMICs) where the Global Fund has transitioned out abruptly, governments do not automatically step up and fund life-saving services for criminalized and marginalized populations who have elevated vulnerability to the three diseases and face barriers to accessing services. Experience shows that instead, people who inject drugs, men who have sex with men, transgender persons, sex workers, migrants, homeless and other key populations are being left behind, with limited to no access to health services and support.

GNI per capita – which is used by the Global Fund as one of the key eligibility criteria – is a poor measure of a country’s wealth, since it masks countries’ internal income inequality and sheds no light on how much of the income goes to health and responses to the three diseases in particular or social inequalities and injustice. It is important to have multiple–criteria framework for eligibility and take into account fiscal space and heath expenditures that are devoted to the three diseases.

Thus, restricting access of countries to transition funding because of a World Bank decision to change their income status without taking into account their readiness to sustain the response to three diseases is considered by us as an irrational and unfair punishment of people affected by the diseases, who already suffer as a result of their own government’s lack of political will.

The most recent example of the application of this irrational provision of the Eligibility Policy is in the Russian Federation, where the last HIV grant (the only one ever granted under the “NGO-rule”, developed and coordinated by communities themselves and which proved itself as effective) was finished in December 2017 without any transition funding being available. This closure could have serious implications for the lives of communities most affected.

Do not restrict access to funding for HIV, TB and malaria responses of UMIC G-20 countries with high disease burden

We consider the requirement that UMIC G-20 countries must have an ‘extreme’ disease burden in order to be eligible for the Global Fund’s funding is purely political, absent of any rational approach to eligibility. Thus, this requirement should be completely eliminated. It particularly would make sense considering the intention to simplify/remove the five disease burden categories and replace them with a single threshold for UMICs. All upper-middle income countries with at least ‘high’ disease burden that are members of the Group of 20 (including those not being on the OECD-DAC List of ODA recipients) should become eligible to receive an allocation for any disease component.

Do not restrict access to funding for HIV for countries not on the OECD DAC List of ODA

The OECD DAC ODA requirement for UMICs to be eligible for HIV funding has existed since 2007. For the 2017-2019 allocation period, there were two countries whose HIV components are not eligible because of this requirement – Romania and Bulgaria. These countries both have high HIV disease burden. Like in a number of other countries in transition, the main challenges in Romania and Bulgaria are to sustain HIV prevention programs among key populations.12 Romania, which ended the Global Fund HIV grant in 2011 with low epidemic and recorded concentrated epidemic after a closure of many services and since then systematically has lacked political will on behalf of its government to fund the HIV prevention among key populations. Bulgaria ended its HIV grant in 2017 and it is yet to be seen whether its new national HIV program will lead to sustaining the response, in particularly whether the government will deliver full-scale funding in line with the national program and establish a working mechanism to fund community and civil society groups to provide services the key populations. It is not the first time we advocate for the elimination of this provision in the Eligibility Policy and, in our opinion, by continuously preserving this requirement the Global Fund itself creates a political barrier that precludes the provision of evidence-informed interventions for key populations in these countries.

In a scenario where there is elimination of the “G-20 Rule” and “OECD DAC ODA Requirement”, a non- CCM option for directly financing non-governmental and civil society organizations should be ensured for countries which demonstrate human rights and gender barriers to accessing services among key populations.

In a scenario where the “G-20 Rule” and “OECD DAC ODA Requirement” are considered to be preserved in the new version of the Eligibility Policy – the so called “NGO Rule” should be expanded to cover to all ineligible upper-middle-income countries that have been excluded for political reasons under the OECD DAC rule and the G-20 requirement but meet the disease burden criteria. This would make Romania, Bulgaria and Russia eligible under the OECD DAC Rule and potentially China, Brazil, Argentina and Mexico eligible as G-20 countries. Also, the language of the “NGO Rule” on “political barriers” should be revised as this terminology has no clear definition, is inconsistent with international law and could be interpreted against the interests of key affected populations in countries. We suggest it to be replaced with “human rights and gender barriers” as a terminology being consistent with UN human rights standards.

The eligibility requirement of meeting eligibility criteria for two consecutive years should be modified if not removed. It is inhumane and ineffective from economic standpoint to wait for the second year for UMICs if new epidemiological data shows increased burden and they have been classified as UMIC for the last two years. Epidemics do not disappear over one year. Moreover, the epidemiological data arrives with a delay of one or more years after the burden increases due to data analysis and verification.

For the Eligibility Policy to be effective, it should be synchronized with other key policies, like the Sustainability, Transition and Co-Financing Policy and Allocation Methodology. There should be flexibility to find solutions for these––so far few––countries that become re-eligible in the middle of the Global Fund’s three-year allocation period; some re-eligible countries might find themselves in situations of zero allocation in spite of re-eligibility in the phase of epidemiological emergency and challenges to fund services among key and vulnerable groups. As the sustainability is an ongoing process that does not end with the Global Fund’s support transition and the Global Fund has committed strongly to the issue, the Global Fund should work with bilateral donors and private foundations to establish the ‘safety net‘ or sustainability bridging funding  to  address  the  transition and sustainability challenges faced in the countries that have phased out or are phasing out from the Global Fund, without waiting for the countries to become re-eligible due to emerging epidemics among vulnerable groups, as it was the case of Montenegro, Serbia and some other countries. That support could be given small time-bound grants to civil society and technical assistance to address the most challenging elements, like contracting and financing services for vulnerable groups that are delivered by community and civil society groups.

To conclude, we hope that when Global Fund Board members are making decisions on the afore- mentioned issues, they will take our position into account as it is in line with Global Fund’s mission, founding principles in the Framework Document, and strategy to end the three diseases. We share that commitment to ensuring the Global Fund can achieve high impact in responding to AIDS, TB and malaria in our regions and we strongly believe that our proposal helps us all advance that shared goal.

 

Yours sincerely,

 

Anna Dovbakh

 

Executive Director

 

Eurasian Harm Reduction Association

Dr. Rick Lines

 

Executive Director

 

Harm Reduction International

Christine Stegling

Executive Director International HIV/AIDS Alliance

Judy Chang

 

Executive Director

 

International Network of People who Use Drugs (INPUD)

George Ayala

 

Executive Director

 

MSMGF (the Global Forum on MSM & HIV)

Mona Drage

 

Director

 

LHL International Tuberculosis Foundation

Rodelyn M. Marte

Executive Director APCASO

Olive C. Mumba

 

Executive Director

 

Eastern Africa National Networks of AIDS Service Organisations (EANNASO)

Irene Keizer

Director/Manager Policy and Grants Aidsfonds (Netherlands)

Khadija EL Gabsi

Chair of the Board ITPC MENA

Koen Block

 

Executive Director

 

European AIDS Treatment Group (EATG)

Andriy Klepikov

 

Executive Director

 

Alliance for Public Health (Ukraine)

Richard Elliott

 

Executive Director

 

Canadian HIV/AIDS Legal Network

Vitaly Djuma

 

Executive Director

 

Eurasian Coalition on Male Health

Benjamin Collins

 

Director

 

International HIV Partnerships

Wojciech J. Tomczyński

 

Co-Chairman

 

East Europe & Central Asia Union of PLWHIV (ECUO)

Dragos Rosca

 

Executive Director

 

Romanian Harm Reduction Network

Dr. Dan Werb

 

Director

 

International Centre for Science in Drug Policy

 

Catalina Constantin

 

President

 

MDR-TB Patients Support (Romania)

Iulian Petre

 

Executive Director

 

The Federation of PLHIV Organizations (Romania)

Anton Basenko

 

Chair of the Board

 

Ukrainian Network of People who Use Drugs

Maria Georgescu

 

Executive Director

 

ARAS – the Romanian Association Against AIDS

Adina Manea

 

Director

 

Youth for Youth (Romania)

Silvia Asandi

 

General Manager

 

Romanian Angel Appeal Foundation

Anya Sarang

 

President

 

Andrey Rylkov Foundation for Health and Social Justice (Russia)

Samir Ibišević

 

President

 

Association PROI (Bosnia and Herzegovina)

Evgeny Pisemskiy

 

Сhair

 

NGO Phoenix PLUS (Russia)

Lilian Severin

 

Director

 

NGO AFI (Act For Involvement), Republic of Moldova

David Otiashvili

 

Director

 

Addiction Research Center – Alternative Georgia

Dr. Karen Badalyan

 

Executive Director

 

Eurasian Key Populations Health Network

 

Vanessa López

 

Executive Director

 

Salud por Derecho (Spain)

Oswaldo Adolfo Rada L.

 

Regional Spokesman

 

Mecanismo social de apoyo y control en VIH de Colombia – MSACV

Andrey Chernyshov

 

Director

 

Public association “Supporting people living with HIV” Kuat” (Kazakhstan)

Yuliya Georgieva

 

Chair

 

NGO “Center for humane policy” (Bulgaria)

Graciela Touzé

 

President

 

Intercambios Civil Association (Argentina)

David Borden

Executive Director StoptheDrugWar.org (USA)

Maria Stagnitta

 

President

 

Forum Droghe (Italy)

Mariela Hernández

 

President

 

Latinoamérica Reforma (Chile)

Nicky Saunter

 

Chief Executive

 

Transform Drug Policy Foundation

Martin Leschhorn Strebel

 

Director

 

Network Medicus Mundi Switzerland

Nebojša Djurasovic

 

President

 

Association “Prevent” (Serbia)

Nalwanga Resty

Head of the organization Tendo’s World (Arts & Health)

Zeeshan Ayyaz

 

Executive Director

 

Amitiel Welfare Society (Pakistan)

Karyn Kaplan

Executive Director Asia Catalyst

Irma Kirtadze

 

Head of organization

 

NGO Women for Health (Georgia)

Anke van Dam

Executive Director AFEW International

Ahmed Douraidi

 

Coordinator

 

Association de lutte contre le sida (Morocco)

 

Scrisoare deschisă către mass-media din România: discursul privitor la persoanele care consumă droguri

Rețeaua Română de Reducere a Riscurilor și organizațiile ALIAT, AWAKEN, Fundația PARADA, Human Profiles, SensPozitiv și Metoda TOTEM condamnă difuzarea la televizor a imaginilor cu persoane care consumă droguri, cât și discursul din mass-media de blamare a comportamentului de consum de droguri. Aceste acțiuni încalcă obligația furnizorilor de servicii media de protejare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și întăresc prejudecățile și atitudinile negative față de persoanele care consumă droguri.

Le reamintim jurnaliștilor că Națiunile Unite și Organizația Mondială a Sănătății au solicitat statelor membre în iunie anul trecut, printr-o declarație comună[1] privind eliminarea discriminării din sistemul de sănătate, „revizuirea și abrogarea legilor punitive care s-au dovedit a avea rezultate negative în domeniul sănătății”. Printre aceste recomandări se regăsește decriminalizarea „consumului de droguri sau deținerea de droguri pentru uz personal”.

Dezinformarea, exagerările și generalizările privind consumul și efectele drogurilor, prezentate de către o parte a mass-media săptămâna aceasta, contribuie la întreținerea unei atmosfere de panică în jurul consumului de droguri și a unei imagini distorsionate asupra celor care consumă droguri. Mai mult, această atmosferă de tensiune este creată și de descrierea nediferențiată a consumului recreațional și a consumului abuziv și dependenței de droguri.

Lipsa de informații adecvate și atitudinea moralistă a presei față de persoanele care consumă droguri duc la discriminarea, marginalizarea și stigmatizarea acestora. Stigmatizarea și rușinea asociată reprezintă o parte importantă a motivului pentru care oamenii nu caută ajutor pentru dependență și pentru care ajutorul oferit și serviciile nu sunt disponibile sau eficiente.

Asociațiile semnatare reamintesc publicului că în România nu există niciun program național de prevenire a consumului de droguri în școli, niciun centru de tratament al abuzului și dependenței de droguri pentru copii și adolescenți finanțat din bani publici și că locurile pentru tratament adresate persoanelor cu dependență de droguri sunt cu mult sub numărul cererilor și nevoilor identificate de angajații și voluntarii noștri.

Le recomandăm jurnaliștilor să consulte specialiști care au experiență în domeniu și în lucrul cu persoanele care consumă droguri înainte de a realiza materiale și articole despre consumul de droguri.

Organizații semnatare:

ALIAT – Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor

Asociația Human Profiles

Asociația SensPozitiv

AWAKEN

Fundația PARADA

Metoda TOTEM

Rețeaua Română de Reducerea Riscurilor

04.05.2018

[1] http://www.who.int/en/news-room/detail/27-06-2017-joint-united-nations-statement-on-ending-discrimination-in-health-care-settings